Povestea mea
S-au împlinit 6 ani de când am călcat în sala de curs la Ciorchin, începând primul curs de fotografie. A fost startul meu pe acest drum frumos pe care l-am ales câteva luni mai târziu. Deoarece multă lume mă întreabă cum am ajuns din corporație să fac fotografie, vă relatez povestea mea.
În 8 septembrie 2018, făceam ultimele cumpărături înainte de a pleca în concediu. Eram în parcarea de la Vivo când mi-a apărut în feed pe Facebook o reclamă a cursului de Baze în fotografie. Pe moment, am simțit că asta trebuie să fac! Îmi doream mult ca în cei doi ani de maternitate să îmi dedic mie și creierului meu un timp de învățare, diferit de cel de a fi un părinte bun pentru copilul meu.
În acel moment mi-am întrebat soțul dacă mă va susține și e dispus să stea cu Sofia, de 2 ori pe săptămână, câte șase ore. Apoi am sunat-o și pe mama și am întrebat-o dacă mă ajută și ea atunci când Radu va pleca de acasă. Am primit toată susținerea lor (cum de altfel, se întâmplă și în prezent iar eu le sunt profund recunoscătoare pentru asta).
Am plecat în concediu, iar a doua zi de la întoarcere am început cursul, cu gândul de a reuși să învăț să îi fac fotografii frumoase Sofiei, nu cu planuri de afacere. Lunile au trecut, eu am devenit tot mai preocupată de studiul acestui domeniu, îi făceam deseori ședințe Sofiei, iar ea a devenit modelul meu numărul 1.
La finalul cursului, în februarie, am schimbat și aparatul, cu unul full frame, iar între timp mai făcusem și alte investiții. Se apropia cu pași prea repezi momentul de a mă întoarce la birou. Înainte de CIC lucrasem într-o multinațională, mergeam cu drag la muncă, însă simțeam că nu e ceea ce îmi doresc în acea perioadă.
După multe socoteli și riscuri asumate, am decis că voi demisiona și mă voi dedica fotografiei și familiei mele. A fost greu? Da! Învățam și editam noaptea, când plecam la evenimente, copilul meu alăptat și învățat să adoarmă doar la sân trebuia să învețe să îi accepte și pe ceilalți dragi nouă să o îngrijească iar eu a trebuit să învăț să stau fără ea și să îmi alin dorul.
Cum nu am pornit pe acest drum cu un plan de afacere, nici nu aveam buget pentru investiții, așa că am pus în joc banii Sofiei, din contul ei de economii, fapt care m-a motivat și mai tare să recuperez investiția pentru a nu îi fi datoare fetei pe viață. Dar cred că îi voi fi datoare toată viața, căci ea a fost cea care mi-a dat curajul, ambiția și nebunia de a mă aventura pe un nou drum.
De-a lungul anilor m-am specializat, participând la diverse workshopuri, seminarii, webinarii și ateliere de lucru, în fotografia de familie și cea pentru afaceri. A meritat? DAAAAA! Am ajuns să lucrez dar să nu simt că lucrez mereu. Ședințele mele sunt, de cele mai multe ori, momentele de relaxare în zilele agitate. Am ajuns să îmi descopăr și dezvolt creativitatea la nivelul pe care nici nu mă gândeam vreodată că îl voi atinge.
Am reușit și am avut binecuvântarea de a cunoaște oameni minunați în acești șase ani. Am primit multe gânduri de încurajare, sfaturi utile, recomandări, critici constructive, cuvinte de laudă, provocări, oportunități de a crește ca om și profesionist. Aici vă arăt o parte din evoluția mea din acești șase ani.